Miljurko Vukadinovic

Priblizavanja

Ogledi iz književnosti Srba u Rumuniji * Roman

(Studies on literature of Romanian Serbs)

Rezumat

Kriterion, Bucarest, 1993

1) Full Serbian e-edition (Cyrillic) 2) Full Serbian e-edition (Latin) 3) Summary in English

Literatura de expresie sîrbă din România reprezintă una din literaturile minoritare din cadrul sistemului literar al limbii sîrbocroate, ce poate fi considerată, din punct de vedere filologic, drept o literatură complexă.

Caracterul atipic al evoluţiei sale este condiţionat de mai mulţi factori : atît de raportul acesteia faţă de literatura de origine şi limba maternă, cît şi de tradiţia folclorică şi literatura contemporană românească : de contextul complex şi nefavorabil socio-politic (al epocii Ceauşescu) cît şi de un întreg şir de „împrejurări neprielnice" (o viaţă literară în formare, un număr mic de critici literarî, „atomizarea lecturii", lipsa unei perspective certe literar-critice ş.a.m.d.).

Analogia cu evoluţia tîrzie a romanului macedonean (din 1952 şi pînă în prezent), făcută cu rezervele de rigoare, ni se pare cea mai relevantă, luînd în considerare similitudinea acesteia cu situaţia literaturii sîrbe din România şi cu inaugurarea genului epic de cea mai mare întindere — romanul, cu un debut relativ tîrziu (de abia din 1963 cu romanul „Svitanje" / „Zori de zi" de Svetomir Rajkov) într-o perioadă încă nefavorabilă abordării libere a unor teme contemporane şi promovării unei estetici expresive.

Fireşte că riguroasele canoane ale realismului socialist ce se bazau pe un ataşament ideologic mai pronunţat faţă de regimul socialist decît pe adevăr şi realitate îşi vor pierde foarte curînd autoritatea asupra „producţiei romaneşti" căci evoluţia accelerată a esteticii, caracteristică unei asemenea dezvoltări atipice rezolvă în mod fericit această problemă. Avatarurile realismului socialist (cu precădere tendenţionismul şi exacerbarea eticii socialiste) dispar treptat în faţa avalanşei noilor generaţii de scriitori care modernizează textura literară, eliberînd-o de „balastul infinitivului" al unei sociologizări ieftine şi care construiesc o vîziune artistică mai complexă, adaptîndu-se din ce în ce mai mult la tehnici mai variate, corespunzătoare din punct de vedere artistic din perspective poetice.

Nu trebuie omis nici faptul că scriitorii sîrbi din România au avut, pe lîngă „modelul de la distanţă" (literatura ţării de origine) şi o scenă policromă ă literaturîi româneşti (în ciuda unor dificultăţi considerabile) atît în poezie cît şi în proză, ceea ce a reprezentat încă un imbold şi un sprijin pentru aceştia. Din 1980 literatura de expresie sîrbă din România va intra în rîndul literaturilor contemporane atît în privinţa modernizării mijloacelor de expresie, a complexităţii viziunii artistice cît şi în cea estetico-valorică (cele mai marcante creaţii de poezie, proză şi cu precădere cele româneşti au apărut tocmai în această perioadă — Rajkov, Bugarski, Milenović, Miomir Todorov, romanele lui Vesnić .. .).

In cei treizeci de ani de evoluţie a genului românesc au apărut douăzeci şi unu de romane a treisprezece autori (Svetislav Marković, Lazar Ilić, Slavko Vesnić, Svetomir Rajkov, Đoka Župunski, Živa Popović, Jovan Čolakovic, Stevan Bugarski, Čedomir Milenović, Svetozar Markov, Ivo Munćan, Miodrag Todorov, Miomir Todorov), reprezentanţi ai cîtorva generaţii.

Din punct de vedere al anumitor ipoteze poetice nu au avut loc schimbări radicale, modelul realist al naraţiunii fiind îndeobşte punctul de pornire poetic si cadrul dinamic care permite un contact nemijlocit cu arta narativă populară şi cu procedeele povestitorului popular (în această direcţie au fost realizate cele mai reprezentative creaţii : „Četvorolisna detelina" / Trifoi cu patru foi", „Trajanje" /' „Trăinicie", „Postajanje" / „Devenire", „Niksice / „Violete"), iar mai tîrziu şi cu procedeele mai moderne caracteristice pentru proza urbană a lui Vesnić, Munćan. Čolaković, şi Milenović. Romanul lui Miodrag Todorov „Snoviđenje" / „Năluca" se distinge ca un documerit tulburător pe o temă tabu a „lagărelor literare" (golgota Bărăganului). Vesnić se evîdenţiază cu mult succes în domeniul romanului pentru tineret („Ode leto" / „S-a dus vara").

Unele din sus anumitele creaţii reprezintă o contribuţie importantă pentru literatura din ţara de origine şi care vor lăsa o pecete trainică în spiritualitatea sîrbă în spaţiu şi timp. Credem că nu este departe nici clipa cînd, realismul va fi considerat, aşa cum se întîmplă de fapt şi aici, ca un apanaj „epitetic" al con.servatorismului literar şi nu ca o dominantă a unui număr considerabil de creaţii literare, despre care a fost vorba cu precădere în acest studiu.